Sunt eu...

Solitara, ma impiedic de umbra noptilor de ieri.
Azi nu mai sper nimic,ma-ngana codrul
Si inima mi-o plange,in vant imi sufla dorul
De-as fi ce nu am fost,copil sub flori de meri.

Prin ramuri de arama, nisipuri se-mpletesc.
Se-asterne calma,toamna, m-astern si eu,privesc
Vazduhul cel sihastru,nebanuit imi zace
Pe umerii de plumb; si noaptea tace.

Visez sau ma confrunt cu tine,vis strain?
Sunt eu,sau doar un gand pierdut prin parul fin
Al unei dame `nalte, cu parul aurit
Ce i se lasa moale pe chipul vestejit?

Diferenta dintre mine si tine

Diferenta dintre mine si tine e ca eu uneori ma trezesc dimineata si n-am niciun sens. Asta pentru ca tu nu existi.
Diferenta dintre mine si tine e ca dupa ce ma trezesc…cafeaua se raceste in aceeasi cana, patul e ravasit pe o singura parte iar periuta de dinti sufera de o cumplita singuratate.
Diferenta dintre mine si tine e ca dat fiind faptul ca nu existi, incerc sa desenez cu farduri stralucirea pe care mi-ar da-o existenta ta…iar la sfarsitul zilei, fardul se intinde de fiecare data.
Diferenta dintre mine si tine e ca ma straduiesc sa fiu in fiecare zi un personaj…alta atitudine, alte culori, parul mereu altfel…
Diferenta dintre mine si tine e ca eu fac toate astea sperand ca o constiinta artistica va fi ravasita, si aici vorbesc despre constiinta ta artistica…care tu?
Diferenta dintre mine si tine e ca eu construiesc cu fiecare zi, existenta mea in functie de existenta ta…paradoxal e ca in realitate, tu chiar nu existi.
Diferenta dintre mine si tine e ca atunci cand nu mai pot sa merg mai departe te ravnesc in disperarea condamnatului la moarte…el viata, eu pe tine, si eu si el ravnim la nimic.
Diferenta dintre mine si tine e ca nu pot sa-mi impart fericirea cu mine…si mi-am facut un reflex, stiu exact cum m-ai ajuta sa-mi impart fericirea in bucatele ca sa-mi ajunga pentru mai mult timp. Asa ca uneori, o impart cu tine…dar nu inteleg nici acum de ce tu nu existi.
Diferenta dintre mine si tine e ca tu, daca existi…existi indiferent de mine.
In definitiv, singura diferenta…e ca eu, ma trezesc uneori dimineata si nu am niciun sens fara tine.

am urat..

Am urat, am plans, am iubit, acum zambesc.
As vrea sa va vorbesc despre cum trec anii,
As vrea sa cresc in valoare nu in buzunar cu banii.
As vrea sa va prezint povestea mea,
Sa va spun ca intr-adevar inca sunt cu el.
Inca il iubesc ca la inceput,
Inca ma trezesc dim doar sa il sarut
Sa il strang in barte, sa il vad zambind,
Sa privim inca o data soarele rasarind
Impreuna
Sa il strang usor de mana...
Ce frumos suna !
Sa va spun ca dupa atata timp cerul e senin si sunt impacata si eu cu mine pe deplin
Privesc filmul vietii mele insa eu nu prea apar, parca sunt un spectator la propriul meu cosmar
Privesc filmul vietii mele insa eu nu prea apar, parca sunt un spectator la propriul meu cosmar
Dar sunt linistit caci in mintea mea stiu ca-n episodul asta il voi intalnï pe el…

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

mi-e frică de momentele în care nu mi-e frică

s-a zis şi se ştie că “curajul nu înseamnă absenţa fricii ci biruinţa asupra ei!”
am vazut într-o librărie o carte intitulată “Feel the Fear and Do it Anyway!”
înţeleptul Solomon a constatat că “frica de oameni este o cursă…” pe cand “frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”
am observat că sunt situaţii în viaţă în care frica mă împiedică să fac ce e bine, ce ar trebui sau trebuie să fac, mă paralizeză, mă pride în cursa ei şi mă ţine acolo…
însă sunt alte situaţii în care frica mă împiedică să fac ce e rău. conştient de teama lăuntrică sunt mai precaut, mai atent, mai calculat…
nu-mi place să-mi fie frică, însă nu-mi place nici să nu-mi fie.
cum să păstrez echilibrul?
cum e mai bine?
pentru voi ce e frica?
vă e frică de momentele în care vă e frică,
sau vă temeţi mai tare de momentele în care nu vă e????

anii trec...

Am urat, am plans, am iubit, acum zambesc.

As vrea sa va vorbesc despre cum trec anii,
As vrea sa cresc in valoare nu in buzunar cu banii.
As vrea sa va prezint povestea mea,
Sa va spun ca intr-adevar inca sunt cu el.
Inca il iubesc ca la inceput,
Inca ma trezesc dim doar sa il sarut
Sa il strang in barte, sa il vad zambind,
Sa privim inca o data soarele rasarind
Impreuna
Sa il strang usor de mana...
Ce frumos suna !
Sa va spun ca dupa atata timp cerul e senin si sunt impacat si eu cu mine pe deplin
Privesc filmul vietii mele insa eu nu prea apar, parca sunt un spectator la propriul meu cosmar
Privesc filmul vietii mele insa eu nu prea apar, parca sunt un spectator la propriul meu cosmar
Dar sunt linistit caci in mintea mea stiu ca-n episodul asta il voi intalnï pe el…

Pe obrazul unei iubiri

Lacrimi ardeau intr-o vale seaca,

Nimeni nu traieste si nu moare pe acel pamant.

Doar vantul trimite amintiri in ochiii celui ce priveşte

Si un uragan rasfoieste paginile trecutului.

Intr-o zi vezi litere zburand pe un aer nostalgic,

Un sirag de cuvinte se formeaza proiectat pe nori sangeranzi.

Vezi un amestec de frunze aramii, de hartii imprastiate,

De ganduri adiind pe vasul unor suflete refugiate.

Si simt energia ce ma transforma in iubita ta,

In culoarea rosie a inimii tale si in culoarea eternitatii

Spre care ne indreptam.

In vid totul se risipea intr-un praf cu sclipirile ochilor nostri

Ce se gaseau in vartejul amprentelor placerii,

Pe inele de foc ce ne strangeau intr-o furtuna nimicitoare

In care batalia noastra contra timpului creea un colaj

De imbratisari tremurande, de glasuri inghetate si saruturi rapite

De spinii unui trandafir galben

Ce varsa din petalele sale pasiune sangeranda

Pe prospetimea asternuturilor din care ne evaporam.

Prietenie

Un gand...Un vis...O dorinta...Tristete....Bucurie....Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.
Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata... sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi...ca barca pe uscat...
Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri... Si totusi........Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar nec azurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit...un vis implinit....o dorinta traita....tristete alinata...speranta....Prietenia.
"Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta."